CINE ARE PRIETENI 

(Parafrazare dupa “Repetabila povară”-Adrian Păunescu)

Cine are prieteni pe pământ şi în gând
Mai găseşte în suflet un izvor de speranţă
Mai găseşte putere să-şi aline zâmbind
Din frustrările vieţii care ochiul ne-ngheaţă

Cine are prieteni pe pământ şi în cer
Înţelege că greu, dar frumos e urcuşul
Şi dezleagă–nţelept din al vieţii mister
Acordându-şi pe strune curate arcuşul

Mai avem noi prieteni? Ne au dânşii pe noi?
Nemilos trece vremea şi cum pasul ne poartă
Printre rate la bancă ,supărări şi nevoi,
De la umbră la soare ,cum ne e scris de soartă,

Nu mai ştim de prieteni, nu mai cerem vreun sfat,
Nu e timp să ne ducem copiii la şcoală
Totul e azi “on line” şi ne scriem pe chat
Şi când vrem mai puţin, ne doboară vreo boală

Ascultăm MP3–uri, alergăm dupa-un job,
Descărcăm de pe net ce-ar trebui să citim
Şi ne-nchidem în noi, avem sufletul zob
Şi prieteni uităm între noi să mai fim

Cine are prieteni mai bogat e c-o viaţă
Şi păşeşte prin spini, sângerează desculţ,
Nu-l mai sperie focul, niciun ger nu-l îngheaţă
Dacă ai un prieten, eşti cum nu sunt prea mulţi.

Cine are prieteni mai bogat e cu-o lume,
Are-n ochi o lumină de vitraliu din ape,
Cine are prieteni să şi-i cheme pe nume,
Să-i respecte iubindu-i şi să-i ţină aproape!

De aceea cand ştiu izbăvirea că vine
Dinspre suflet de prieten către sufletul meu
Mă întreb ce putere în lume m-ar ţine
Să nu-i pun în icoane, să le-nchin dorul meu?

Stau cu Domnul de vorbă să mă rog pentru ei,
Le doresc înzecit decât ei mi-au dat mie,
Sunt averea mea toată, toţi prietenii mei,
Dacă ai un prieten, tânăr eşti pe vecie !