Confluenţe Literare : Cine eşti, străine?

Confluenţe Literare : Cine eşti, străine?: Cine eşti, străine?

Confluenţe Literare : Aproape clepsidră , aproape șuvoi...

Confluenţe Literare : Aproape clepsidră , aproape șuvoi...: Aproape clepsidră , aproape șuvoi...

Suntem visul ce se sparge

Omul meu din “soare-apune”,
Rana mea adânc săpată,
Spaima ta de rugăciune,
Nenorocul meu din poartă.

Dragul meu purtat de aripi
Ce se zbat în neputinţă,
Ochii mei avizi de patimi
Frica ta de-a mea credinţă.

Zâmbet strâmb, păreai scânteie:
Lăstăriş din miez de sâmburi
N-am avut deloc idée
Despre apele ce-mi tulburi.

N-are nicio-ngemănare
Crud puterea să m-arunce,
Între vest şi est mai tare
Ca potcoava din răscruce.

Mă purtai la cingătoare
Că pe-o lamă de cuţit
Eu ardeam ca rug de floare
Ca un cântec nedorit

Omul meu (al meu e oare ?)
Te asemui unui ram,
Ce s-a aplecat prea tare
Fără fruct promis la geam.

Unde eşti , mai sunt aici ?
A venit un val prea mare,
Te-a purtat prin lacrimi mici
Către vorba care doare

M-am plecat să te alin,
Te-am cules avid de alge.
Să nu plângi!-(eu nu suspin)
Suntem visul ce se sparge .

În loc de bun rămas

Ca o şoaptă rătăcită
Ca o noapte nedormită
Ca un tăvălug de vise
(Un mănunchi de lumi promise!)
Ca o searbădă privire
Ca un ceas de rătăcire
Ca o patimă amară
Răsucită-n punţi de ceară
Ca pe-o vorba fără har
(Parcă fără de habar)
M-ai uitat încătuşată
Într-o lacrimă de fată.
Ca un hoţ fără să ştii,
Dintre visuri mii şi mii,
M-ai furat şi n-am ştiut
(nu mi-ai spus de la-nceput !)
Că-ntr-o zi din tot şi toate
N-am să am desperecheate
Nici iubirea , nici tot focul
Care mi-a întors norocul
Şi în loc de rămas bun
N-am să am nimic să-ţi spun.